Lost again

Sunt pierduta. M-am pierdut iar de mine, chiar cand credeam ca incep sa ma regasesc. 

Am luat-o iar pe drumul pe care eram inainte sa plec. E ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Ma simt ca si cum as fi un soricel care alearga intr-o rotita, in cerc.

Am plecat in cautarea fericirii. Am plecat sa vad daca am gasit-o de fapt si nu-mi dau seama, pentru ca nu stiu s-o vad.

Poate ca nu stiu sa ma bucur. Si daca ar fi asa asa, ce ar trebui sa fac ca ca invat?

Am plecat, dar de fapt n-am plecat. Adica sunt in continuare in relatia din care voiam sa iau o pauza. Sunt in continuare sufocata. Totul e exact ca inainte, cu exceptia faptului ca nu mai dormim impreuna.

I-am zis sa-mi lase spatiu. Si a zis ca o sa incerce. Dar cea care nu se poate desprinde se pare ca sunt tot eu.

Si pentru ca nu ma pot desprinde de unul, nu ma pot apropia de celalalt...

Se zice ca esti asa cum vrei sa fii. Deci... Vreau sa  ma sufoc. Vreau sa ma chinui ca sa simt ca traiesc. Poate de asta nu vad cu adevarat fericirea, pentru ca eu caut durerea de fapt. Poate asta imi da viata.

As vrea sa fiu fericita. As vrea sa stiu cum sa fiu fericita.

Si paream ca incepusem totul atat de bine... As putea sa dau "erase and rewind" oare? Pana in momentul in care am terminat curatenia. Cred ca de acolo m-am intors la vechile obiceiuri. De acolo mi-am uitat pasii si mi-a fost mai usor sa ma intorc.

Sunt suparata pe mine. Nu pare sa ma ajute cu ceva, dar sunt suparata pe mine in momentul asta. Am inceput prost saptamana asta.
 
As vrea sa dau skip peste toate momentele astea naspa si sa ajung direct la bine. Dar par ca m-as hrani din ele...

Ceva nu e in regula. Dar sper ca o sa stiu ce trebuie sa fac.

Azi ma vad cu Ana. Poate o sa-mi fie mai bine.

Balance

Rest, gym, water, food, read, love, live, happy, soul, peace, faith. Looking to get them all in balance. Not necessarily in a certain order. Just balanced.

Un pas

Razvan mi-a dat o idee foarte tare, sa strang bani sa-mi iau un laptop. Calculatorul ala al meu e depasit de mult, saracul. Nu m-am gandit la varianta asta pentru ca m-am obisnuit cu calculatorul asta si nu m-am gandit sa renunt la el. Pana acum.

Asta vreau sa fac cu banii pe care o sa ii primesc de acum incolo. Sa incerc sa strang cat mai multi din ei.

Sa-mi iau laptop.

Apoi as vrea sa fac scoala de soferi.

Ah, si trebuie sa continui sa merg si la dentist...

Si eventual un curs foto. Sau doar o camera profi. Damn! Prea multi bani!

Si... Sa-mi aleg o meserie. Ceva care sa-mi placa sa fac. Si in acelasi timp care o sa-mi rezolve problema banilor.

Sa ma bucur si sa fac lucruri care ma fac sa ma simt mai aproape de mine insami. Sa am langa mine oameni care ma fac fericita. Sa rad, sa plang, sa nu-mi fie frica sa ma arunc cu capul inainte daca simt ca e ceea ce trebuie sa fac. Sa iubesc viata cu tot ce are ea sa-mi ofere, sa imi ofer lucruri frumoase in viata asta. Sa traiesc cat mai mult in prezent si sa fiu cat mai constienta ca tot ceea ce am e aici si acum. Ce-a fost a trecut, iar ce va veni inca nu e aici.

Azi, cand faceam curatenie, mi-a venit o idee. Am realizat ca sunt putin obsedata de perfectiune. Curatenie perfecta, eu sa fiu cat mai perfecta, sa fac lucrurile cat mai perfecte sau cat mai aproape de a fi perfecte... Si mi-am dat seama ca oamenii astia ca mine, mereu in cautarea perfectiunii, nu sunt niciodata multumiti cu adevarat. Mereu au senzatia ca e loc de mai bine, mereu stiu ca se poate mai mult. Si in ritmul asta nu sunt pe deplin satisfacuti. Niciodata. 

Ceea ce ma determina sa schimb ceva. Sa fiu mai flexibila din punctul asta de vedere, pentru ca asa nu sunt niciodata linistita si fericita. Sa devin constienta de imperfectiunile care ma definesc si ii definesc si pe cei din jurul meu. Sa accept ca unele lucruri nu pot fi mai mult decat sunt, oricat de mult as incerca eu sa le perfectionez. Sa renunt la ideea de a controla lucrurile si sa ma mai las dusa de val din cand in cand. Fara directie, fara sa acord importanta foarte multa mintii mele care de multe ori gandeste prea mult si ma face sa dau inapoi de la multe. Si fara sa tin cont de parerea lumii.

Poate o sa si reusesc.

A little space

E ceva ce simt ca are nevoie.

Nu e ceva ce am aflat, nu sunt informatii clare pe care sa le am in minte, date concrete, nu mi-a spus nimeni nimic - si oricum n-as fi acordat importanta daca as fi auzit cine stie ce.

E ceva ce simt. Feelingul ala al meu pe care de multe ori am refuzat sa-l ascult. Acum vreau sa il ascult pentru ca acum sunt aproape sigura ca imi transmite exact ce trebuie.

Am sentimentul ca e al altcuiva. Ca sunt in plus. Ca trebuie sa ii las putin spatiu. Ca trebuie sa astept. Am senzatia ca amandoi suntem "emotional unavailable".

Si am sa fac asta. Pentru ca simt ca merita sa facem lucrurile asa cum trebuie. Si pentru ca acum nici eu nu sunt dispusa sa ma implic asa cum as vrea.

Daca e sa fie doar ceva fizic sau ceva mai mult, vom vedea. N-o sa-mi directionez gandurile intr-acolo, pentru ca n-am la ce sa ma gandesc. Vreau sa simt. Si simt o atractie. Si vreau sa o urmez.

N-as vrea sa stric totul. Ar fi pacat, pentru ce a fost pana acum.

Atat.

Starea de bine e ceea ce caut cel mai mult acum. Si ieri am gasit-o.

Am ras.

O pereche de pantaloni prea mari, dar cu snur. Hot, dar nu sex. Black Swan si Yanni. Ceai fara lamaie si miere. Chipsuri rumenite in cuptor cu sare si ierburi mediteraneene. Chipsuri cu castraveti murati. Zapada. Prea multa zapada pentru 3 martie. Cald si bine inauntru. Exact ce-mi trebuia.

Nu stiu daca a fost prea devreme sau nu. Am simtit ca trebuie sa fac asta. Si am facut-o.

Nu vreau sa ma gandesc acum la orice altceva decat la sentimentul de bine pe care mi l-a dat seara trecuta si sa zambesc amintindu-mi.

Atat.

"Night is alright, night is ok. Inside your arms the right fire, God forbid we get ourselves burned..." Asta cant azi.

I'll know

Mi-as dori sa ajung la stadiul in care o foaie alba de hartie sa ma defineasca. Sa stiu ce vreau sa scriu pe ea, sa stiu cum sa incep, sa stiu cum sa ma exprim si mai ales cum sa inchei.

Cred ca e cam acelasi lucru si cu o panza pe care pictezi. Doar ca te exprimi prin culori si forme, nu prin cuvinte.

Mi-ar placea sa scriu. Si sa pictez. Cand ma mai linistesc, o sa vad ce pot sa fac in sensul asta.

Cred ca o sa ma linistesc dupa ce fac curat. Am sculele, imi mai trebuie doar timpul si dispozitia. Cred ca o sa se intample weekend-ul asta, pentru ca sunt libera. Abia astept.

Acum cant: "At the end of my life I'll look back on my life and I'll know that my life was good. At the end of my life I'll look back on my life see I went after you like I should. I went after what I wanted. And I never really got it but it don't matter at all". Parca mi-ar fi pus cineva versurile astea pe repeat.