De ceva vreme sesizez niste reprosuri intre noi doi, niste nemultumiri, care, in mod normal, n-ar trebui sa existe. Adica, pentru mine, daca am ajuns la lucrurile astea, daca impunem celuilalt cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa iubeasca, cum ar trebui sa sustina... Daca lucrurile astea nu vin firesc... Atunci ceva nu e in regula.
N-am reusit niciodata sa tin o persoana aproape de mine. Nici macar familia. Sunt departe de toti. Si indepartez si pe cine imi e aproape, tocmai ca sa fie in rand cu toti. Sunt un om singuratic. Asa imi e firesc sa fiu. Imi e bine sa fiu doar eu cu mine. Nu ma simt singura, plictisita... Poate am senzatia ca asa o sa ma cunosc mai bine, petrecand timp doar eu cu mine. Mi-ar placea sa fiu mai... dornica sa fiu inconjurata de oameni. Sa vreau sa ajut oameni, sa vreau sa primesc ajutor din partea lor. Dar sfarsesc tot singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu