Ma gandesc la el in fiecare zi. Sunt anumite momente cand imi amintesc de el. Dar nu cred sa fi trecut zi fara sa ma fi gandit la el. Din obisnuinta catorva saptamani in care l-am purtat cu mine in fiecare clipa. Sau poate pentru ca tot ce s-a intamplat n-a avut niciun inceput, dar mai mult de atat, niciun sfarsit.
Nu sunt ganduri triste. Nu sunt regrete. Nu e ura.
Sunt doar niste emotii. Si o nostalgie. Ceva nedefinit.
In orice caz, ma trezesc zambind. Din suflet. Si asta nu mai cere nicio definitie.
Oare ce-ar fi fost daca...? Imi pun mereu intrebarea asta.
Se spune ca atunci cand se incheie un capitol din viata ta, trebuie sa privesti inainte. Trebuie sa inchizi usa trecutului si sa imbratisezi prezentul, fiind constient ca ceea ce a fost nu va reveni niciodata.
Eu n-am facut asta.
Se spune ca atunci cand se incheie un capitol din viata ta, trebuie sa privesti inainte. Trebuie sa inchizi usa trecutului si sa imbratisezi prezentul, fiind constient ca ceea ce a fost nu va reveni niciodata.
Eu n-am facut asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu