Nu-mi amintesc sa fi facut un lucru mai greu. Niciodata.
Mi se chirceste inima numai cand ma gandesc la cuvintele pe care le am de spus... La efectul pe care o sa-l aiba.
De nedescris. Chiar si pentru mine, care am mereu cate ceva de spus despre orice.
Am cel mai mare nod in gat pe care l-am avut vreodata. Nu pot sa respir.
Mi-e frica.
...
Cred ca a fost singura zi cand n-am vrut sa plec de la salon spre casa...
N-a fost nevoie de cuvinte. Cutia pe care o aveam cu mine a spus tot. Lacrimile si durerea care au urmat... Au fost groaznice.
N-o sa uit niciodata noaptea asta. A fost cea mai dureroasa, cea mai incarcata emotional, cu cel mai puternic impact asupra mea. Si a lui. In noaptea asta am aflat cat de mult pot sa-l ranesc omul pe care il iubesc. In noaptea asta am aflat cat de mult rau pot face cuiva. Am aflat cat de egoista pot fi. In noaptea asta am plans cat nu credeam ca pot plange vreodata.
Momentele astea in care am incercat sa ma indepartez de el ne-au deschis sufletele si ne-au facut sa fim mai apropiati decat am fost vreodata. Paradoxal, nu? Mai mult ironic.
El e de nerecunoscut. L-am distrus. I-am luat bucuria pe care o avea in privire si in suflet. Si desi m-a rugat sa nu plec si sa nu-l las singur... Nu pot. Mi se rupe inima, dar nu pot.
L-am rugat sa incerce sa se bucure de el. Sa faca lucruri care il fac sa se simta bine. Lucruri care il fac sa se apropie de el insusi, in absenta mea. Desi e greu sa faci asta cand tu esti cel lasat singur... Cand tu esti cel care nu vrea sa ramana singur. I-am cerut practic sa faca ceea ce vreau eu sa fac.
Preferam sa ma urasca dupa seara asta. I-ar fi fost mult mai usor sa-si revina. Dar a fost asa cum il stiu. Cald. Chiar si cand trebuia sa racim lucrurile, el n-a stiut sa fie decat cald. Si daca chiar nu exista pauze si totul e definitiv... Mi-e frica de ce-o sa urmeze. Pentru el.
A fost groaznic. Cele mai dureroase momente. Cele mai grele cuvinte. Cele mai incarcate emotii. Cele mai multe lacrimi. Cel mai aproape.
In noaptea asta mi-a fost frica sa adorm. In noaptea asta am realizat ca in sufletul meu o sa ramana mereu un loc rezervat lui. Doar lui.
O sa il iubesc pentru totdeauna.
Si eu niciodata nu zic "pentru totdeauna".
...
Cred ca a fost singura zi cand n-am vrut sa plec de la salon spre casa...
N-a fost nevoie de cuvinte. Cutia pe care o aveam cu mine a spus tot. Lacrimile si durerea care au urmat... Au fost groaznice.
N-o sa uit niciodata noaptea asta. A fost cea mai dureroasa, cea mai incarcata emotional, cu cel mai puternic impact asupra mea. Si a lui. In noaptea asta am aflat cat de mult pot sa-l ranesc omul pe care il iubesc. In noaptea asta am aflat cat de mult rau pot face cuiva. Am aflat cat de egoista pot fi. In noaptea asta am plans cat nu credeam ca pot plange vreodata.
Momentele astea in care am incercat sa ma indepartez de el ne-au deschis sufletele si ne-au facut sa fim mai apropiati decat am fost vreodata. Paradoxal, nu? Mai mult ironic.
El e de nerecunoscut. L-am distrus. I-am luat bucuria pe care o avea in privire si in suflet. Si desi m-a rugat sa nu plec si sa nu-l las singur... Nu pot. Mi se rupe inima, dar nu pot.
L-am rugat sa incerce sa se bucure de el. Sa faca lucruri care il fac sa se simta bine. Lucruri care il fac sa se apropie de el insusi, in absenta mea. Desi e greu sa faci asta cand tu esti cel lasat singur... Cand tu esti cel care nu vrea sa ramana singur. I-am cerut practic sa faca ceea ce vreau eu sa fac.
Preferam sa ma urasca dupa seara asta. I-ar fi fost mult mai usor sa-si revina. Dar a fost asa cum il stiu. Cald. Chiar si cand trebuia sa racim lucrurile, el n-a stiut sa fie decat cald. Si daca chiar nu exista pauze si totul e definitiv... Mi-e frica de ce-o sa urmeze. Pentru el.
A fost groaznic. Cele mai dureroase momente. Cele mai grele cuvinte. Cele mai incarcate emotii. Cele mai multe lacrimi. Cel mai aproape.
In noaptea asta mi-a fost frica sa adorm. In noaptea asta am realizat ca in sufletul meu o sa ramana mereu un loc rezervat lui. Doar lui.
O sa il iubesc pentru totdeauna.
Si eu niciodata nu zic "pentru totdeauna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu