:)

Din moment ce mi-ai dat ideea blogului anonim, mi s-a parut frumos sa-ti dedic primele cuvinte pe care le scriu aici. Dat fiind ca tu stii de el, nu mai e practic un blog anonim, ceea ce ma face sa cred ca o sa ma cenzurez putin... Vom vedea.

Am inceput sa fiu altfel datorita tie. Mi-am amintit de un citat (logic ca mi-am amintit de un citat, doar ca de data asta nu mai incurc filmele/actorii) din Original Sin, in care ea (Angelina Jolie) il strange in brate pe el (Antonio Banderas). Ea face si partea narativa a filmului (e multitasking, cum ne place noua) si in momentul ala zice: "And there, in his arms, she became someone else. Someone more like herself".

E luni dimineata si am inceput saptamana asta dansand. Imi doresc sa pot pastra starea asta de bine pentru cat mai mult timp. Fara sa-mi fac probleme, ganduri, idei... Doar sa rad.

Ieri... am gandit mai mult decat ar fi trebuit. Mi se intampla destul de des sa-mi zburde gandurile prin cap. Dar mi se intampla destul de rar sa le dau curs sau sa le astern undeva unde sa ramana pentru mai mult timp. De cele mai multe ori, le las sa plece asa cum au venit. Sau sa ma bantuie, dupa caz.

Sunt intr-o situatie in care nu credeam vreodata ca o sa ajung. Dar "never say never" nu a fost spusa degeaba, nu? Pentru mine nu exista pana acum ideea inselatului, nu am reusit sa le inteleg niciodata pe femeile despre care am citit ca au tot felul de aventuri, ca se intorc acasa la prietenii/sotii lor si se comporta ca si cum nimic altceva nu s-ar fi intamplat. Si ii iubesc in continuare, fac dragoste cu ei la fel (sau poate mai bine, pentru ca au experimentat lucruri noi...), si sunt practic aceleasi femei, cu oarecare imbunatatiri. Eu nu pot sa fiu asa.

Nu stiu exact unde sunt, ma simt prinsa undeva "in between". Nu stiu in ce directie merg. Nu stiu ce sa fac cu minciunile pe care le urasc atat de mult. Nu pot sa ma intorc acasa si sa ma prefac. De cand m-am apropiat de tine, m-am indepartat de el. Nu mai pot sa vorbesc cu el, nu mai pot sa-l sarut, nu mai pot sa fac dragoste cu el. Mi-e teama sa ma uit in ochii lui pentru ca am senzatia ca o sa stie tot. Bine, stiu ca n-are cum, pentru ca nu intelege ce vreau sa ii spun nici cand ii explic de doua ori si cu lux de amanunte... Eh, am eu teama asta. Si in plus, nu e vorba de inteles, e vorba de simtit.

Urasc minciunile. Vantul si minciunile. Mai mult decat sa fiu mintita, urasc sa fiu cea care minte. Urasc asta mai mult decat vantul.

"Hey, I just realized something. I can leave!"

Can I? Leave what? Go where?


Mi-am mai amintit de un citat. Dar asta chiar nu stiu de unde e si cine l-a zis: "Pick a side and stay on it."

All I know is that I wanna be happy. So I guess I'll have to keep smiling then.

:)