joi, 10 martie 2011

Un pas

Razvan mi-a dat o idee foarte tare, sa strang bani sa-mi iau un laptop. Calculatorul ala al meu e depasit de mult, saracul. Nu m-am gandit la varianta asta pentru ca m-am obisnuit cu calculatorul asta si nu m-am gandit sa renunt la el. Pana acum.

Asta vreau sa fac cu banii pe care o sa ii primesc de acum incolo. Sa incerc sa strang cat mai multi din ei.

Sa-mi iau laptop.

Apoi as vrea sa fac scoala de soferi.

Ah, si trebuie sa continui sa merg si la dentist...
Si eventual un curs foto. Sau doar o camera profi. Damn! Prea multi bani!

Si... Sa-mi aleg o meserie. Ceva care sa-mi placa sa fac. Si in acelasi timp care o sa-mi rezolve problema banilor.

Sa ma bucur si sa fac lucruri care ma fac sa ma simt mai aproape de mine insami. Sa am langa mine oameni care ma fac fericita. Sa rad, sa plang, sa nu-mi fie frica sa ma arunc cu capul inainte daca simt ca e ceea ce trebuie sa fac. Sa iubesc viata cu tot ce are ea sa-mi ofere, sa imi ofer lucruri frumoase in viata asta. Sa traiesc cat mai mult in prezent si sa fiu cat mai constienta ca tot ceea ce am e aici si acum. Ce-a fost a trecut, iar ce va veni inca nu e aici.

Azi, cand faceam curatenie, mi-a venit o idee. Am realizat ca sunt putin obsedata de perfectiune. Curatenie perfecta, eu sa fiu cat mai perfecta, sa fac lucrurile cat mai perfecte sau cat mai aproape de a fi perfecte... Si mi-am dat seama ca oamenii astia ca mine, mereu in cautarea perfectiunii, nu sunt niciodata multumiti cu adevarat. Mereu au senzatia ca e loc de mai bine, mereu stiu ca se poate mai mult. Si in ritmul asta nu sunt pe deplin satisfacuti. Niciodata. 

Ceea ce ma determina sa schimb ceva. Sa fiu mai flexibila din punctul asta de vedere, pentru ca asa nu sunt niciodata linistita si fericita. Sa devin constienta de imperfectiunile care ma definesc si ii definesc si pe cei din jurul meu. Sa accept ca unele lucruri nu pot fi mai mult decat sunt, oricat de mult as incerca eu sa le perfectionez. Sa renunt la ideea de a controla lucrurile si sa ma mai las dusa de val din cand in cand. Fara directie, fara sa acord importanta foarte multa mintii mele care de multe ori gandeste prea mult si ma face sa dau inapoi de la multe. Si fara sa tin cont de parerea lumii.

Poate o sa si reusesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu