vineri, 8 aprilie 2011

"Despre lucrurile simple"

Mai am putin si termin cartea Mihaelei Radulescu, "Despre lucrurile simple". Le-am luat pe amandoua acum ceva vreme. Imi place mult cum scrie. Atunci cand citesc ce scrie ea, mi se pare ca sunt in stare de orice. Face lucrurile sa para atat de simple... Firesti. Ca si cum am putea cu totii sa facem ceea ce ne dorim, cu conditia sa stim ce ne dorim.

Azi au venit cei de la RDS si mi-au instalat netul. Acum pot in sfarsit sa scap de listele lungi cu melodii si filme pe care le-am scris de-a lungul timpului in telefon si pot sa stau pe net fara sa-mi fie teama ca la un moment dat primesc un mesaj de eroare si constat ca mi s-a terminat creditul de pe cartela.

Am gasit pe net niste cursuri de dans. Par interesante. Am optiunea de a merge o data sau de doua ori pe saptamana. Sau in week-end. Preturile par destul de convenabile.

In curand incep sa-mi fac si SPL-ul.

In curand o sa strang destui bani pentru laptop.

In curand o sa reiau si vizitele la dentist.

Hei! Dar acum ce fac? Daca toate astea o sa se intample in curand? Acum citesc. Si atat? Parca nu e de ajuns. Am nevoie de mai mult.

Azi m-am tot gandit la trecerea timpului, apropo de "in curand". Cred ca din cauza ca am citit despre asta in carte. E chiar frustrant sa simti mereu ca te lupti cu timpul. E infricosator sa iti dai seama ca trec secundele, minutele, zilele, anii pe langa tine si tu tot astepti "acel" moment. Astepti intotdeauna alt moment decat cel prezent. Astepti ziua de maine, cand o sa faci nu-stiu-ce, astepti luna viitoare, cand vei primi salariul si vei putea sa iti iei nu-stiu-ce, astepti concediul ca sa poti pleca nu-stiu-unde. In ritmul asta, ce se intampla cu "acum"? Cum apreciezi momentul prezent, cand tu esti in constanta asteptare a momentului care va sa vina?

Am realizat ca am 27 de ani si multe din lucrurile pe care le fac acum nu-mi aduc satisfactii. As vrea sa fac ceva, dar nu stiu ce, as vrea sa fiu intr-un alt fel, dar nu stiu cum. Ideea e ca simt nevoia constanta de ALTCEVA. Partea proasta e ca nu reusesc sa-mi dau seama ce. Poate ca facand mai multe lucruri si punandu-mi mai multe intrebari despre mine si invatand sa ma ascult si sa nu am atat de multe asteptari, o sa-mi dau seama si ce e acel ALTCEVA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu