...A trecut de cand n-am mai scris cate ceva pe aici. Si cand am inceput blogul aveam atata elan si erau parca atatea de scris... Asta nu inseamna ca am ramas fara probleme, fara chestii pe care sa le pot vorbi cu cineva, asta nu inseamna ca mi-am ascultat mintea si sufletul fara sa am nevoie de cate o scriere din cand in cand.
Inseamna doar ca ma indepartez iar. Si imi urmez vechile tipare. Ma ascund, ma eschivez, fac ce fac si ajung sa fug de mine. Si stiu ca nu e bine, simt ca sunt iar ca la inceput. Dar acum nu-mi mai fac atatea griji. O sa reusesc eventual sa fac ceea ce trebuie. La momentul potrivit.
De ceva vreme am fost dadaca. Omul meu a avut o migrena care l-a tinut acasa 3 saptamani. M-a carat pe la toti medicii, sa faca toate analizele, ca sa descopere in final ca a fost o migrena de sezon, din cauza frigului sau a vreunui virus pe care l-a luat de pe undeva. M-a terminat psihic perioada asta. N-am avut timp pentru mine, n-am inteles de ce atat de mult caz pentru o durere de cap, n-am inteles cum ar fi trebuit sa ma comport eu in situatia asta. Adica mi s-a parut ca a exagerat maxim cu toate simptomele, cu durerea, cu tot. Ne-am si certat de cateva ori in perioada asta. Pentru ca efectiv ma exaspereaza cu tot ce face. Se comporta ca un bolnav de cancer, de parca l-ar fi lovit cine stie ce maladie incurabila si nu mai are nicio sansa pe lumea asta. E slab si mie nu-mi plac oamenii slabi. Nu ii inteleg. Nu vreau sa fiu in preajma lor, ca ma imbolnavesc si pe mine. Acum e bine, dar zice ca nu si-a revenit complet si o ia incet-incet pana simte el ca e ok.
Am vrut din toata inima sa ii fiu alaturi, am vrut sa fac cumva sa-i treaca, dar reactiile si comportamentul lui m-au facut sa inteleg ca eu sunt mult mai puternica decat el, ca, dintre noi doi, eu sunt cea care face lucrurile sa se intample, eu sunt cea pe umerii careia stau toate. Si nu voiam sa fie asa. Voiam sa fim doua jumatati. Fiecare sa vina pana la jumatea drumului spre celalalt si sa ne completam in toate sensurile posibile. Dar... dezamagirea vine in urma asteptarilor, dupa cum stiam deja. Sau a proiectarilor, in cazul asta. Am proiectat asupa lui omul pe care mi-l doream alaturi in viata asta. Si el nu e asa. El e ca un copil. Si eu n-am rabdare sa fac un copil sa inteleaga ce vreau sa spun.
Eram la munca acum cateva zile si Angelica i-a spus unei colege: "Auzi, eu nu te inteleg. De ce iti tot barfesti barbatul atata, ca nu face aia, ca zice aia... Nu iti place, du-te mai departe! Lasa-l si vezi-ti de viata ta! Ca nu e nici primul, nici ultimul! Eu cu sotul meu asa am facut. Am zis de 2-3 ori ca nu-mi place, dupa care ne-am despartit! Ca de aici nu ajungi decat la mai rau... ".
Ieri i-am zis ca mi se pare ca venim din lumi diferite, n-avem nicio treaba unul cu celalalt. In afara de mancare, somn, sex si chestii concrete, mai departe de atat eu nu mai vad nimic. Si i-am zis ca in cazul asta, ar fi bine sa ne vedem de viata fiecaruia. Ca nu stiu de ce eu tot insist sa continui cand vad ca lucrurile nu merg bine. Mi-a zis ca isi cere scuze si ca trebuie sa ma iubeasca mai mult. Tocmai ce ziceam, unul zice ceva, celalalt intelege altceva. Twisted.
Eu am mai incercat o data sa ma rup si am vazut ca avem o relatie de dependenta foarte mare. N-am putut, a fost ceva ce m-a tras inapoi.
Inseamna doar ca ma indepartez iar. Si imi urmez vechile tipare. Ma ascund, ma eschivez, fac ce fac si ajung sa fug de mine. Si stiu ca nu e bine, simt ca sunt iar ca la inceput. Dar acum nu-mi mai fac atatea griji. O sa reusesc eventual sa fac ceea ce trebuie. La momentul potrivit.
De ceva vreme am fost dadaca. Omul meu a avut o migrena care l-a tinut acasa 3 saptamani. M-a carat pe la toti medicii, sa faca toate analizele, ca sa descopere in final ca a fost o migrena de sezon, din cauza frigului sau a vreunui virus pe care l-a luat de pe undeva. M-a terminat psihic perioada asta. N-am avut timp pentru mine, n-am inteles de ce atat de mult caz pentru o durere de cap, n-am inteles cum ar fi trebuit sa ma comport eu in situatia asta. Adica mi s-a parut ca a exagerat maxim cu toate simptomele, cu durerea, cu tot. Ne-am si certat de cateva ori in perioada asta. Pentru ca efectiv ma exaspereaza cu tot ce face. Se comporta ca un bolnav de cancer, de parca l-ar fi lovit cine stie ce maladie incurabila si nu mai are nicio sansa pe lumea asta. E slab si mie nu-mi plac oamenii slabi. Nu ii inteleg. Nu vreau sa fiu in preajma lor, ca ma imbolnavesc si pe mine. Acum e bine, dar zice ca nu si-a revenit complet si o ia incet-incet pana simte el ca e ok.
Am vrut din toata inima sa ii fiu alaturi, am vrut sa fac cumva sa-i treaca, dar reactiile si comportamentul lui m-au facut sa inteleg ca eu sunt mult mai puternica decat el, ca, dintre noi doi, eu sunt cea care face lucrurile sa se intample, eu sunt cea pe umerii careia stau toate. Si nu voiam sa fie asa. Voiam sa fim doua jumatati. Fiecare sa vina pana la jumatea drumului spre celalalt si sa ne completam in toate sensurile posibile. Dar... dezamagirea vine in urma asteptarilor, dupa cum stiam deja. Sau a proiectarilor, in cazul asta. Am proiectat asupa lui omul pe care mi-l doream alaturi in viata asta. Si el nu e asa. El e ca un copil. Si eu n-am rabdare sa fac un copil sa inteleaga ce vreau sa spun.
Eram la munca acum cateva zile si Angelica i-a spus unei colege: "Auzi, eu nu te inteleg. De ce iti tot barfesti barbatul atata, ca nu face aia, ca zice aia... Nu iti place, du-te mai departe! Lasa-l si vezi-ti de viata ta! Ca nu e nici primul, nici ultimul! Eu cu sotul meu asa am facut. Am zis de 2-3 ori ca nu-mi place, dupa care ne-am despartit! Ca de aici nu ajungi decat la mai rau... ".
Ieri i-am zis ca mi se pare ca venim din lumi diferite, n-avem nicio treaba unul cu celalalt. In afara de mancare, somn, sex si chestii concrete, mai departe de atat eu nu mai vad nimic. Si i-am zis ca in cazul asta, ar fi bine sa ne vedem de viata fiecaruia. Ca nu stiu de ce eu tot insist sa continui cand vad ca lucrurile nu merg bine. Mi-a zis ca isi cere scuze si ca trebuie sa ma iubeasca mai mult. Tocmai ce ziceam, unul zice ceva, celalalt intelege altceva. Twisted.
Eu am mai incercat o data sa ma rup si am vazut ca avem o relatie de dependenta foarte mare. N-am putut, a fost ceva ce m-a tras inapoi.
Aceasta este o mărturie despre munca bună a unui bărbat care m-a ajutat să-mi fac din nou căsătoria. Soția mea a urât brusc sexul, am încercat toate metodele, nici o muncă a devenit atât de rău încât a trebuit să se mute cu copiii la 12 ani și 3 luni de căsătorie. A trebuit să caut ajutor în afara cutiei, Într-o zi credincioasă, în timp ce navighez pe internet, căutam soluție Am întâlnit o serie de mărturii despre acest anume vrajitor numit DR.WEALTHY Unii oameni au mărturisit că i-a adus Ex înapoi, unii au mărturisit că poate arunca o vrajă pentru a opri divorțul. Etc. A fost o singură mărturie pe care am văzut-o, fiind vorba despre o femeie numită Maria Jose din Atlanta, SUA, care a mărturisit despre modul în care DR.WEALTHY și-a readus soțul în mai puțin de 72 de ore, ceea ce m-a atras intriga. După ce am citit toate acestea, am decis să încerc DR.WEALTHY să încerc să-l contactez și i-am explicat problema mea. În doar 6 zile, soția mea nu s-a întors doar la mine, dar acum iubește sexul și nu se mai sperie de el. DR.WEALTHY este într-adevăr un om talentat și nu voi înceta să vorbesc despre el pentru că este un om minunat. Dacă aveți vreo problemă și căutați o casetă de vrajă reală și autentică pentru a rezolva această problemă pentru dvs. DR.WEALTHY este răspunsul la problema dvs.
RăspundețiȘtergereIată contactul său .. wealthylovespell@gmail.com sau +2348105150446